Gábor M. Trischler, în numele familiei Trischler, a salutat comunitatea Colegiului Gábor Bethlen la ceremonia de închidere al anului școlar
(Familia Trischler este operatorul Programului de Burse Premium din anul 2020)
Descrierea Programului de Burse Premium poate fi citită AICI.
Stimați profesori, dragi elevi, dragi participanți!
Este o onoare și o plăcere extraordinară pentru mine că sunt aici astăzi cu dvs.!
În calitate de membru al uneia dintre familiile care susțin Colegiului Gábor Bethlen – instituția înființată de multă vreme, țin astăzi un scurt discurs.
Diversitatea națiunilor și naționalităților care trăiesc în Bazinul Carpatic, unicitatea culturilor noastre și efectul lor de îmbogățire reciprocă fac excepțional pentru noi Bazinul Carpatic.
Totuși, de ce o familie germană susține o instituție maghiară pe teritoriul administrativ al României, în Transilvania, cu care se pare că nu are nicio legătură din punct de vedere istoric sau de rudenie? Există mai multe motive pentru aceasta:
Am afirmat deja una dintre ele: susținerea și menținerea diversității culturilor noastre din Bazinul Carpatic.
Sunt unul dintre ultimii membri ai minorității naționale aproape dispărute, care a putut trăi parțial, ci mai degrabă doar din poveștile bunicilor și străbunicilor mei, iar acum doar din cărți, din spectacole florclorice, păstrarea tradițiilor și cultura strămoșilor.
Aș vrea să subliniez aici pe scurt unul – și poate cel mai important – aspect al emigrării și expulzării germanilor din Bácska, „șvabii dunăreni”, și încetarea culturii noastre vii.
Acesta nu a fost altceva decât sfârșitul independenței școlilor noastre naționale. Bunicul meu – un german adevărat – a luptat ca președinte al consiliului școlar în timpul Monarhiei pentru a împiedica pe „Deutscher Schulverein” din Germania să sprijine școlile germane din zonă, în Voivodina. Acesta ar fi însemnat influență politică și ideologică, și nu ar fi servit interesele locale, cultura maghiarilor și deci a germanilor din Bácska. Abia 50 de ani mai târziu, majoritatea germanilor din sud nu s-au opus unor asemenea aspirații. S-a confirmat teama îngrijorată a bunicului meu: dacă școlile noastre nu sunt instituții autonome care servesc nevoile comunității noastre culturale locale, atunci comunitatea noastră culturală în ansamblu va fi în pericol. Emigrația și răzbunarea naționalistă în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, care a fost răspunsul la naționalismul nazist german, au însemnat practic sfârșitul al acestei culturi vii. Și cifrele arată asta: în 1941, în Voivodina locuiau 440.000 de persoane de naționalitate germană. Conform recensământului din 2022 din Serbia, 2.573 de persoane s-au declarat germani sau de origine germană. Potrivit unui alt sondaj, 46% dintre aceștia din urmă nu se pot exprima în limba lor maternă, germană.
Familia noastră și-ar dori ca această soartă să nu se întâmple altor naționalități, altor culturi din Bazinul Carpatic.
Cunoașterea este o responsabilitate pentru noi: de aici și sprijinul.
Știm că, pe vremuri, acest colegiu a avut o mare contribuție la alfabetizarea și formarea populației care locuiește aici, când cea mai mare parte a Câmpiei Ungare era încă analfabetă.
Prin aceasta, a căpătat un rol extraordinar de susținător cultural și comunitar. Vrem să sprijinim acest lucru.
Pentru mine, care m-am născut și am absolvit la Budapesta, – puteți răsuci și întoarce așa cum doriți – Ungaria a fost un punct fix central de la început și așa a rămas în multe privințe.Când am fugit în Germania de Vest în 1983, viața mea – și istoria familiei mele din Bazinul Carpaților – și-au atins punctul culminant și concluzia: un cerc închis.
În ciuda faptului că astăzi sunt un german conștient și orientat către societatea germană, poate pentru că majoritatea strămoșilor mei au fost întotdeauna germani, soarta și drumul Bazinului Carpatic nu mi-au fost niciodată indiferente – și așa va fi mereu. Mă bucur că această regiune a Europei este importantă și pentru fiul meu, pentru care Bazinul Carpaților nu mai este acasă, dar nu este străină și nu este doar istorie de familie.
Prin Europa Popoarelor, toți locuitorii Bazinului Carpatic, fie că sunt maghiari, germani, români sau de orice origine, au orizonturi imprevizibile.Una sau alta ramură a familiei mele își caută și își găsește viitorul în Ungaria, Germania, Austria și multe alte țări ale lumii.
Ceea ce rămâne și trebuie să rămână: locul în care se află alma mater – ca și Budapesta pentru mine – și unde fiecare își poate experimenta liber propria limbă și cultură maternă, la care se poate întoarce întotdeauna liber!
În numele meu și al familiei mele, le doresc elevilor o vacanță plină de sens, profesorilor un timp plăcut în vacanță și multă putere și sănătate!